La interviu, candidatul vorbește cu încredere despre Fanuc, cod G și instrumente de măsurare. În atelier se constată însă că a rulat programe gata făcute, dar nu a setat niciodată singur scula și nu a verificat prima piesă. Sistemele menționate în CV erau corecte, dar volumul muncii efective rămânea neclar.
Riscul unei astfel de erori se reduce prin verificarea unor acțiuni concrete. Pentru operator, reglajist și programator CAM, aceste acțiuni diferă, chiar dacă toți trei au lucrat pe mașini CNC. Mai întâi, angajatorul trebuie să descrie sarcinile postului vacant, apoi să ceară candidatului să arate sau să execute un fragment reprezentativ din ele.
Stabiliți clar limitele rolului
Operatorul poate încărca programul și semifabricatul, monitoriza procesul și măsura piesa finală. Reglajistul pregătește dispozitivul de fixare, setează sculele, introduce corecții și aduce prima piesă la dimensiunile cerute. Programatorul CAM planifică procesul, construiește traiectoriile și generează programul NC. Într-o anumită firmă, responsabilitățile pot să se suprapună, deci denumirea postului nu înlocuiește lista concretă de sarcini.
Standardele NIMS descriu separat rolurile operatorului și programatorului CAM. Acesta este un punct de plecare util pentru evaluare: trebuie testată munca pe care angajatul o va face efectiv. Dacă firma instruiește un nou angajat pe un anumit sistem CNC după angajare, nu are rost să ceri cunoașterea tuturor meniurilor ca o cerință obligatorie la intrare.
Întrebați despre munca efectivă a candidatului
În loc să cereți o descriere generală a experienței, rugați candidatul să detalieze o piesă cunoscută. Pe ce mașină a fost realizată? Cine a ales bazele și sculele? Ce dimensiuni s-au verificat după prima trecere? Ce a modificat candidatul personal și ce a predat tehnologului sau reglajistului? Astfel de întrebări ajută să separați acțiunile individuale de munca întregii schimburi.
Materialele din experiența anterioară pot susține discuția: o fotografie a piesei, un fragment anonimizat din foaia de reglaj, un exemplu de măsurători sau un program pe care candidatul are dreptul să îl arate. Este important să existe o legătură clară între material și contribuția persoanei. O imagine cu o piesă complexă nu arată cine a scris programul, cine a reglat mașina sau cine a controlat dimensiunile.
Fișierele de la angajatorul anterior pot fi confidențiale. În acest caz, o prezentare orală sau un exercițiu pe o piesă neutră oferită de firmă pot îndeplini același scop. Lipsa unui portofoliu nu trebuie considerată automat lipsă de competență.
Un scurt exercițiu practic
Biroul american pentru managementul personalului (OPM) definește probele de lucru ca sarcini care seamănă cu atribuțiile postului. Pentru un post CNC, proba poate fi un fragment mic dintr-o sarcină obișnuită de producție, nu este necesar să se ceară realizarea completă a unei piese.
Operatorului i se poate da un desen și rezultatele unor măsurători: să identifice ce dimensiuni sunt în afara toleranțelor și ce va face înainte de următoarea piesă. Reglajistului i se oferă o schiță de montaj și o listă de scule, pentru a explica ordinea stabilirii bazelor, verificării proiecției sculei și a primei porniri. Programatorului CAM i se dă un model simplu și trebuie să propună succesiunea operațiilor, să aleagă bazele și să indice punctele unde vor fi necesare verificarea traiectoriei și a postprocesorului.
Exercițiile pe mașina în funcțiune se fac doar respectând regulile de siguranță ale firmei și sub supravegherea unui specialist responsabil. Multe competențe se pot evalua și după desen, program, simulare sau analiza unei erori tipice. Candidatul trebuie informat dinainte despre durata probei și criteriile de evaluare.
Aplicarea acelorași criterii pentru toți candidații
Proba practică este utilă dacă rezultatul se poate compara. Înainte de interviu, notați câteva criterii: a înțeles corect toleranța, a observat riscul de coliziune, a propus o ordine logică de verificare, a explicat limitele competențelor proprii? Criteriile trebuie adaptate fiecărui post. De exemplu, de la operator nu se cere elaborarea unei strategii CAM dacă aceasta nu face parte din atribuțiile sale.
Adresați tuturor candidaților aceleași întrebări principale și evaluați răspunsurile pe o scală pregătită dinainte. OPM numește această metodă interviu structurat. Întrebările suplimentare pot clarifica un răspuns, dar baza de comparație trebuie să rămână aceeași.
Este util să notați acțiunile observate. De exemplu, candidatul a identificat o dimensiune în afara toleranței și a propus oprirea producției până la verificarea corecției. Astfel de note ajută echipa de recrutare să discute concret deciziile. O evaluare generală, fără exemple, spune puțin despre ce poate face independent persoana.
Nicio probă scurtă nu reproduce o întreagă schimbă. Dar combinarea analizei experienței anterioare, a unui exercițiu de lucru și a unor criterii uniforme oferă angajatorului o imagine mai clară a competențelor practice. Aceleași criterii vor ghida apoi integrarea în producție: ce operații poate prelua imediat noul angajat și unde este nevoie de instruire sau verificare de către un mentor.